Ciprian Homorodean de curând a scos un ghid despre furt, scris de mână în engleză şi ilustrat în tuş. Nu e vorba de corupţie la nivel înalt sau eviziune fiscală, ci de mici activităţi subversive, precum furtul de buzunare şi din magazine sau spartul apartamentelor.

Manualul se cheamă Survival Strategies. Take the Book, Take the Money, Run! şi are aproape o sută de pagini. Explică şi ilustrează cum se şterpelesc un ceas de la mâna cuiva, biciclete, bani din bancă şi focoase de rachete nucleare (neah, ultimele două le-am adăugat eu). Pentru a-l compune, artistul s-a documentat timp de patru luni, printre hoţi adevăraţi, plecaţi la treabă în străinătate. Rezultatul este o operă de artă foarte practică.

Ghidul este în prezent expus în întregime pe un perete ca piesă centrală a show-ului colectiv From Contemplating to Constructing Situations găzduit de centrul de artă contemporană Pavilion din Bucureşti. Titlul expoziţiei colective sună interesant şi am luat de bună propunerea curatorului Răzvan Ion, cu care Vice v-a făcut deja cunoștință. Aşa că, de Noaptea Galeriilor, Survival Stategies. Take the Book, Take the Money, Run! mi-a dat ideea perfectă: titlul ghidului practic mă implora să îl fur.

În timp ce toată lumea era afară la un şotron cu premii, m-am strecurat înauntru, am dezlipit foile de pe perete şi am făcut o poză. Am ieşit liniştit afară, l-am aplaudat pe câştigătorul premiului la şotron şi dus am fost. Cea mai tare artă e arta acţiunii. So long suckers!

După două zile ne-au apucat mustrările de conştiinţă, l-am contactat pe artist la Bruxelles să ne cerem scuze şi să-i punem câteva întrebări despre cum a făcut manualul hoţilor și care e mesajul lui. Am vorbit şi despre un proiect mai vechi – rachiul fermentat din căcat şi pufoaică.

VICE: Îmi cer scuze că am şterpelit câteva pagini din expoziţia ta, sper că eşti ok cu asta. Crezi că reuşesc să scot vreun ban pe printurile furate?

CIPRIAN HOMORODEAN: Sigur că poţi. Du-te la o licitaţie de artă contemporană din Bucureşti, dacă găseşti vreuna.

Cine te-a iniţiat în arta hoţiei? Meseria de hoţ se fură?

Normal că se fură. Una dintre sursele mele a fost un român din Bruxelles, fost hoţ şi actual director în propria-i companie. Altă sursă e un preot englez care îşi sfătuia enoriaşii să fure din magazine pentru a-şi petrece o masă decentă de Crăciun. Mai sunt câteva, dar nu vreau să le menţionez.

În ce fel e furtul un gest politic? Ne îndemni să ne facem dreptate singuri, ca haiducii?

E bine întotdeuna să te întrebi cine fură şi de ce. În unele cazuri furatul devine o ultimă strategie pentru supravieţuire. Dar, dacă privim dezechilibrul dintre bogaţi şi săraci, la mecanismele prin care bogăţia unora se construieşte, adesea aducând sărăcirea altora, atunci am putea spune că furtul e un gest politic. Lucrarea de faţă e o replică la o situaţie economică critică. Cartea nu e un îndemn să furăm, mai degrabă e o reflecţie asupra diferitelor metode creative de supravieţuire.

Ce părere crezi că are banca care găzduieşte centrul unde este expoziţia de lipsa ta de respect pentru instituţia proprietăţii private?

E o întrebare delicată. Hmm.. sincer: ‘Mă doare-n cot’, nu cred că banca are o părere despre mesajul din lucrarea mea, ci mai degrabă curatorul care m-a invitat în această expoziţie. O bancă se implică în artă, nu din generozitate, ci pentru a-şi crea o imagine asociindu-se culturii. Asta nu e deloc surprinzător, tot timpul a fost aşa, unul din primii bancheri care a finanţat artişti a fost familia de Medici.

Ce faci la Bruxelles? Ai plecat la muncă sau la furat?

Ha ha. Very funny. Mă descurc, mă descurc. Mersi de întrebare.

Cam cât poţi câştiga din ciordeală într-o zi?

Unul din băieţii care m-a ajutat la proiect îmi spunea că poţi căştiga lejer 500 de euro.

Trebuie neapărat să fac rost de 400 de lei până diseară, pentru nişte medicamente, ce mă sfătuieşti?

Încearcă să vinzi paginile furate, aşa faci şi tu bani şi îmi creşte şi mie cota. Şi lasă-te de medicamente.

Da boss. Hoţii tăi îşi fac scrupule când e vorba să fure de la o bătrânică, de exemplu?

Da, îşi fac.

Mai demult ai avut un proiect în care ai făcut rachiu din căcat şi pufoaică. Care ar fi mesajul, dacă mănânci căcat te îmbeţi singur? Sau nu mâncaţi rahat, îl beţi?

[râde] Mănâncă căcat cu folos. Nu. Pentru mine mesajul, în cazul ăsta, este rolul social al alcoolului şi importanţa lui pentru diferitele clase sociale. De exemplu, în timp ce un bogat bea poate pentru a sărbători, nevoiaşii, de multe ori, se îmbată ca să uite.

Presupun că alcoolul rezultat nu miroase pestilenţial şi are gust normal. Cum ai strâns materia fecală şi cum ai personalizat sticlele alea aşa frumos?

Am încercat să duc un pic mai departe reţeta tradiţională a rachiului din căcat şi pufoaica. Deci am folosit doar rahatul de găină – găinaţ – şi pufoaică, fără prune. A fost necesară o cantitate mare, dar am avut noroc [râde]. Ca artist trebuie, din când în când, să iei unele riscuri, deci bagi mâna până la cot în rahat, strângi şi scoţi, nimic mai simplu. Reţeta nu e un secret, poate fi găsită pe site-ul meu. Sticlele sunt adunate de peste tot, dar cele mai multe au fost găsite în containerele în care şi beţivii caută ceva pe fundul sticlei. Logoul a fost realizat cu ajutorul unui designer.

Care e cea mai tare artă după tine, muzica sau filmul?

Arta care vorbeşte despre viaţă, care e accesibilă ca limbaj, inteligenţă şi atinge subiecte care privesc societatea.

Ăă mai am întrebarea pe care o pun la finalul tuturor interviurilor, care n-are de-a face cu arta: ce ai prefera să fuţi între o femeie cu pulă şi un bărbat cu pizdă?

Întotdeauna există o a treia posibilitate.